GÂNDUL 876: înflorirea târzie, în ultimul pătrar, va face dureros de dulce drumul până la marginea cerului, la-ntâlnirea cu tine, dumnezeul meu transfigurat de caldele inimi ce mi le porți pe umeri...
GÂNDUL 877: și-apoi, dansul mânjilor sălbatici din capilarele astea infinit de transparente, împiedicați în lonja cu care te chinui sa le faci bătăile line...
GÂNDUL 878: clarul clipei rătăcind în clepsidra ce-ți crește în ventriculul pulsând în rime împerecheate, cu chiar sufletul lui...
GÂNDUL 879: vântul tăcut-vorbitor, ce-mi scutură când cu furie, când cu surâs, storurile prăfuite și scorojite din casa sufletului...oprește-te! încerc înmugurirea!
GÂNDUL 880: cuvântul, surprins între doi îngeri, se-nnobilează până la zbor, dacă reușește trecerea de bariera căruntă a nisipului din clepsidre...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu