GÂNDUL 953: îmi ninge letargic în sufletul deșirat pe la margini, cu fictive semne de întrebare...nimic nu e real în ninsoarea dinlăuntru...nici măcar punctuația...dar ninge sfânt, calm, continuu...ninge a poveste...
GÂNDUL 954: de câte ori plec din cuvinte, îmi rămân în urmă toate tăcerile dezaripate până la lacrimă...
GÂNDUL 955: matrița sărutului săpată în marmura rece a chipului palid, din ce în ce mai palid...departe, din ce în ce mai departe...e tot ce mi-ai lăsat moștenire pentru visele-mi din ce în ce mai singure...
GÂNDUL 956: azi fără consistență...mi-e alb...
GÂNDUL 957: atrocea iarnă a nemuririi noastre imaginare ne cade-n inimi din ce în ce mai abrupt...pe toate muchiile sufletului ne-atârnă atavice zăpezi...le-om duce mai departe, pe umerii reci, cale de încă o mie de vieți...blestem, sau binecuvântare?
GÂNDUL 958: păgânele ninsori ce cad haotic peste copacii încă strigând verde către toamna ce-i lasă în urmă goi, reci, uzi...
GÂNDUL 959: desăvârșite ninsorile ce-mi cad azi, din cer, în falduri înghețate, și-aștern, fără voia noastră, tăcute zăpezi, ce maine, vor fi maculate cu sufletele noastre nepăsătoare...
GÂNDUL 960: și dacă moartea este un alt început, viața de până-n ea, este un sfârșit?
960
RăspundețiȘtergereun început nu presupune un sfârşit... un început e un început, apoi un început, apoi un inceput... veşnicia începuturilor, că de aia e fără sfărşit. veşnicia, normal