GÂNDUL 936: zile când parcă urcă din mine, ca și când ar veni din străfundul pământului până în ochii-mi străini mie câteodată, o angoasă insuportabilă, de parcă "a trăi " nu mai e un deziderat, ci o povară la alegerea mea...
GÂNDUL 937: peisaje incolore ale sufletelor monotone ce-mi intersecteaza uneori calea...
GÂNDUL 938: liniștea asta sedimentată în straturi livide, în care continui frenetic să sap, fără discernământ, automat și fără rost...
GÂNDUL 939: citesc în hieroglifele ciobite-ale stelelor, povești fără-nceput și fără de sfârșit - schizofrenic universul care ne viețuiește!
GÂNDUL 940: mulțumită, totuși, ca exist!
937
RăspundețiȘtergerepeisaje colorate sufletele variate ce-mi vor însoți calea...
940
şi eu... mai mult