GÂNDUL 923: condamnată veșnic să-și poarte în noroaie nemaivăzutele culori, toamna renaște, de fiecare dată, mai puternică și mai dornică să ni se întipărească în amprentele pe care le lasă văzului nostru, frunzele-i murind...
GÂNDUL 924: paroxismul cu care durerile-mi străbat întunecatele oase, este direct proporțional cu setea abstractă, cu care aștept fiecare ploaie să-mi cânte sarabanda prin toate celulele însetate...
GÂNDUL 925: ascultă-mă Toamnă! îmi cresc iarăși melci pe palmele ude cu care-am mângâiat tristețile cailor înșeuați pentru zbor...mi-e căderea amânată din nou, cu târârea pe coatele reci, prin veșnicul adagio al lacrimilor tale...
GÂNDUL 926: niciodată aripi!
"GÂNDUL 926: niciodată aripi!" Adica...adio speranta, adio iubire, renastere, nemurire ? Adio ? Dumnezeule...si ce zambet plin de soare ai , cat de multa viata emani prin toti porii...de unde zici ca ai reusit sa acumulezi atat de multa deznadejde ? Acelasi...Alex
RăspundețiȘtergere926
RăspundețiȘtergereniciodată aripi! totdeauna aripă gata să zboare împerecheată... gata să dezvolte zborul din dor ducându-l până dincolo de graniţele dorinţelor ce se vor împlini,,, atunci când le voi da răgaz