18.10.2014

GÂNDUL 916: metamorfozare dureroasă, ce mă scoate din apatia neîntâmplatelor vise, când devin, periodic, un amestec amorf de cuvinte întrerupte, topindu-se acid, în cocoșate note muzicale, refuzate de melodioasele dantelării cu care toamna asta-și țese norii...

GÂNDUL 917: umbrele astea descărnate și reci cu care-și trece ploaia lacrimile înghețate prin ape transfigurate de dor...

GÂNDUL 918: când nu mai simți decât ușurarea din coșmarul ce tocmai s-a dus, cărat, până la epuizare, de umerii gârbovi, căzuți în contemplație eternă în fața neputinței de-a zbura deodată cu lumina...

GÂNDUL 919: poate, asociată cu ploaia, aș putea umple interstițiile universului alternativ ce-l port abulic aproape, în ochii obosiți de liniștea în care-ți stau dinaintea-ți cu oasele albe de frică sau dor, Întâmplare...

GÂNDUL 920: marmorean rozariu cu care număr penitențele ce le mai am de ispășit, sunt zilele-astea ce se scurg la fel, trase parcă la indigo, până să m-ajung din urmă, și să mă revendic Timpului...

GÂNDUL 921: clepsidre în care se scurg, până la nechemare, candelele care-ți mai păstrează și-acum, căldura primei sau ultimei iubiri...niciodată pe cele dintre cei doi poli...