GÂNDUL 947: albastrul ezitant, dintr-o primă, prea repede ninsoare, a umplut cu rece pur toate dorurile, făcându-le subit, casante...
GÂNDUL 948: și deodată, totul e vag, amestec de cenușă și praf, vag, asemeni clipei ce pendulează haotic, indecisă între azi și mâine...
GÂNDUL 949: senzația ca totul e o eroare de calcul, că bat din aripi fără să mă mișc, ca o pasăre imaginară fără nume, pe un fără trup nezburând dintr-un gând nedorit, spre un vis negândit...
GÂNDUL 950: dacă îmi imaginez, VĂD...și-apoi, dintr-o dată, vederea mă face să fiu îngerul orb, care se bazează pe întuneric, pentru-a putea zbura...renasc din întunericul ce-mi înfricoșează toate simțurile, și asta-mi acutizează orbirea, până la culoare...acum știu: frica din negru, naște vederea...
GÂNDUL 951: coexist simbiotic cu sufletul ăsta amorf, fără putința de a-i depăși infinitul...
GÂNDUL 952: și-apoi, devin, trup și suflet, trista..
948
RăspundețiȘtergere...nereuşind să scrie timpul, nereuşind să-l articuleze rostindu-l pentru trecerea noastră spre... apoi, spre imnul dorurilor mele de tine