09.10.2014

GÂNDUL 891: cu mâinile filigranate-n ceară, amestec fuioarele de ceață ce-atârnă-n piezișe priviri cu care-mi țes în dantelării nefirești, visele, să-mi colorez cu gri, toți rătăciții pași...

GÂNDUL 892: zborul întrerupt abrupt, în plumbuite unghiuri desfăcute-n infinite păsări- gând, căzute-n nefirești expectative...

GÂNDUL 893: prin venele absente, mai bântuie de-un timp doar bolovanii tăcerilor secate de-adrenalina din sărut...

GÂNDUL 894: te strig cu glas de ciutură spartă-n mii de ochiuri de ape muribunde din aripile cu care-ți voi naște numele, zburând...

GÂNDUL 895: anevrismul nopților urlând a disperare, ruginind în toate frunzele-ntâlnite-n cale...

GÂNDUL 896: dă-mi săruturile toate-nghețate între palmele inerte cu care-ți despletești crengile înnegurate-n fantasmagorice apusuri întomnate!

GÂNDUL 897: degeneratele iubiri trecute-n neființă, mai răbufnesc arar prin hățișurile sinapselor inocente, ce-ncearcă, fără voie, amintirea...

GÂNDUL 898: chipul de dincolo de reflexia obosită ce-mi întoarce spre ochi, disperarea unui zâmbet, dorind...