20.10.2014

GÂNDUL 927: și toate clopotele ce bat onomatopeic erorile de măsurătoare ale zilelor estimativ - depresive, ce-mi vor mai bântui încă o vreme, gândurile...

GÂNDUL 928: știu ca nu știu nimic...nu cutez și nici nu caut să știu mai mult...atât e sufletul meu de puțin, care-mi ajunge mie să simt și să aflu...

GÂNDUL 929: deșiratele vene ce mă alcătuiesc, îmi bat idolatru, a tine...

GÂNDUL 930: aplicând algebra trăirii, constat că diferența între mine și inima mea e fix acest suflet dezgolit, impudic atârnând la vedere...

GÂNDUL 931: domnește în visul meu mort, o pace neliniștită, iar calmul meu e făcut din resemnare...prea multă liniște bolnavă...

GÂNDUL 932: inventez trist, repetitiv, coconul în care, pe mine însumi, mă alcătuiesc...

GÂNDUL 933: disprețul meu extatic, temător deopotrivă, cu care încerc substanța nevăzută și neștiută la care să mă rog unui Dumnezeu iertător...

GÂNDUL 934: calmul banalității cu care mă înconjor, e decorul mucegăit, aproape distrus, în spatele căruia îmi ascund urletul de neputință...