GÂNDUL 900: cu nopțile toate răsfrânte în muchiile privirii, m-apropii vertiginos, aproape în psihedelică uitare, de pacea închinării inimii...
GÂNDUL 901: din sarea lacrimilor săpate în toate comisurile zâmbetelor, învăț să înalț pilaștri pe care să-ți poți sprijini mâinile împreunate-n vis nenăscut...
GÂNDUL 902: pocăința penitențelor gândului, improbabil arse în combustie spontană, n-ar limpezi în veci ceața întrebărilor, de n-ar exista îndoiala, ca scut, necunoașterii...
GÂNDUL 903: stranie maladie ce mă transformă în masă inertă, sufocantă, și-mi usucă din fașă neînmuguritele, prea întârziatele surâsuri...
GÂNDUL 904: postum - prelungirea caleidoscopică până la nemurire, a cuvintelor împerecheate în rime, cu ele însele, spre desăvârșirea eternă a celui ce dăruiește suflet până la epuizare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu