joi, 16 octombrie 2014

16.10.2014

GÂNDUL 905: preaplinul plecărilor tale adunate-n pumnul cu care-mi respiri ultima îmbrățișare, din care nu se mai nasc decât semne de întrebare...

GÂNDUL 906: amestecată-n sinapsele tale, îmi rescriu zborul în dantelatele loopinguri psihedelice prin visele tainice cu care-mi pictezi toate cuvintele de dragoste...

GÂNDUL 907: albastrele îmbrățișări cu care-mi dăruiești agonizantele zâmbete, ce mâine, fără tine, vor muri în rictusuri amare, ce-mi vor flutura, un timp, pe chipul fără culoare...

GÂNDUL 908: surdele game în care-mi reiterez sărutul ce nu mai știe notele înalte, răvășitoare, ale cântecului născut din dorurile toate, înmănuncheate în curcubeie transparente, de note solare...

GÂNDUL 909: redă-mă îmbrățișării tale pure, ca astfel, să renasc în formă de scoică ce-ți păstrează în valuri de cântec, toate amprentele cu care descopereai înfrigurat, trupul în prea lungă așteptare!

GÂNDUL 910: prelungește-mi ziua cu toate bătăile de inimă ale neîntâmplatelor săruturi visate-n liniștea despărțirilor!

GÂNDUL 911: străinele clipe interpuse abrupt, până aproape de cangrenă, între surâsul meu dorind, și mâinile tale, mângâind...

GÂNDUL 912: evidența cu care-mi gestionez dorurile, alambicat amestec de suflet, inimă pulsând în roșu haotic, și fluturi agonizând între pliuri de nuclee care-ți păstrează până la plus infinit, toată ființa...

GÂNDUL 913: mi-ai ruginit în ochi toată culoarea bătăilor de suflet bolnav de toamnă acut amestecată cu ploi neplouate...

GÂNDUL 914: înzăuatele vise ce-mi pleacă tot mai des, în galop sălbatic, necontrolat, spre câmpiile ce le-ai sădit pe toate, cu vise despre NOI...



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu