tot azi...

GÂNDUL 112: pe măsură ce scriu, îmi par tot mai departe de mine...și rămân tot mai goală...

GÂNDUL 113: prima dragoste....privind înapoi, realizez gustul ei : miere cu piper...agonia tuturor durerilor ce le purtasem până mi-a venit în întâmpinare...i-am închinat altar, la care încerc să mă rog doar în șoaptă...i-am fost icoană, până m-am spart în mii de bucați....voit...nevoit...încă port mângâieri de-atunci, deși a trecut o viață...le-oi mai purta și-n viața următoare, de-o să am noroc!

GÂNDUL 114: am fost așa cum m-au vrut ceilalți...bună - nebună...tăcută - vorbindă..am glumit, am râs, am plâns când ceilalți au avut nevoie...am pus umărul stavila lacrimilor lor...m-am încărcat cu toată viața lor amestecată...gata...punct! am greșit..tuturor le-am greșit, sfârșind cu mine...GATA! reclădim....recompunem...restabilim teritoriile....încep abecedarul celei ce trebuia să-mi fiu demult....

GÂNDUL 115: abia acum pot răspunde la întrebarea : ce mai faci? - Uite, gândesc!

GÂNDUL 116: DA!...așa, ca să dau temă de gândire pentru acasă...ce-am vrut oare să spun?...simplu: da!