17.07.2014

GÂNDUL 358: și dacă, negre, ne-ar fi de-acum înainte  toate curcubeiele? 

GÂNDUL 359: urâm cu-aceeași măsură cu care iubim...urâm cu patos, până la rădăcină...până la lacrimi...urâm cu toate venele și oasele și organele...simțim până în plex ura, crește în noi ca un nou organ, la fel cum se simte și dragostea, cât o mie de inimi, o mie de plămâni, o mie de guri...amândouă ne pun în mișcare toate mecanismele ruginite-ale trupului nevolnic, osândit fie să iubească ,fie să urască până la ardere...și ne macină cu fiecare pas...și ne transformă în cenușă...și ne moare puțin câte puțin, în egală măsură în care ne naște și renaște în picuri mici...

GÂNDUL 360: deschide ochii larg, și lasă ploaia să ți-i spele de toate amintirile ce i-au durut!

GÂNDUL 361: lanțurile promisiunilor pe care n-ai putut să ți le ții, ne-or bântui pe-amândoi și-n următoarea viață!

GÂNDUL 362: puțin roz, să-ndulcesc amarul ăsta : măsura nemăsurată cu care-aș putea să râd!

GÂNDUL 363: înconjurați de-atâta tinerețe, până la orbirea irișilor...ce poate fi mai dulce! prefer orbirea astfel căpătată, bătrâneții liniștite și însingurate...

GÂNDUL 364: lasă-mă Doamne în viață încă o viață...și încă una...și încă una...și-apoi fă-mă stea saă colind toate lumile...

GANDUL 365: magia unei zile, ACELEI zile,  adânc înfierată în carne, se va purta de-a pururi, în toate reîncarnările!

GÂNDUL 366: senzația acută că sunt uneori mai mare decât lumea, și că nu mă mai încape pământul ăsta...îmi ies din munți, din apele toate..dau pe-afară din univers..toate mi-s mici...

GÂNDUL 367: m-am răzgândit, nu mai vreau să pot...vreau, în continuare, să nu pot nimic...să nu pot să vreau...să nu pot să cer...să nu pot să ascult..să nu pot să dau...să nu pot să iau..să nu pot!

GÂNDUL 368: aș vrea să mor de lene!

GÂNDUL 369: ventriculele mele bolnave....prea multă inimă în ele!

GÂNDUL 370: întotdeauna o să-mi fie dor de PRIMA ZI, când toate se întâmplă prima oară : prima îmbrățișare, prima privire, prima mângâiere, primul sărut, prima cunoaștere, recunoștere, necunoaștere....vreau să mă chemi mereu ca-n prima zi, cu ochii însetați, cu mâinile avide, cu îmbrățișările goale, gata să fie dăruite!