GÂNDUL 225: vitralii să fi avut, în loc de ochi...altfel aș fi întâmpinat întunericul nopții...și altfel ar fi strălucit ploile mele...
GÂNDUL 226: gura mea, înghețată într-un rictus aproape amar...gura ta, sfâșiată de-un sărut întârziat, aruncat într-o doară....
GÂNDUL 227: viața mea? o lungă așteptare: aștept, tu să-nveți cuvintele, eu să cunosc zborul...aștept, eu să simt liniștea dintr-o mângâiere...tu, să cuprinzi în brațe spațiul dintre mine și cuvintele tale, neînvățatele, necunoscutele, neapăratele...spune-le!...uite, eu încep să zbor!
GÂNDUL 228: mâine...când știu că e atât de departe, parcă mă trece o iarnă prin suflet...
GÂNDUL 229: dă-ne Doamne ploaie cu suflete!
GÂNDUL 230: oasele mele, cele mai slabe atele pe care un suflet se poate sprijini...de unde atunci, să-mi iau echilibrul?
GÂNDUL 231: NU!
GÂNDUL 232: mă descompun în mări de fluturi, ce-mi pleacă în pribegie spre Nicăieri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu