GÂNDUL 421: mint, nu mă cheamă nimeni...nicăieri...
GÂNDUL 422: vis: așezată în genunchi, descânt o amforă cu buza spartă...fără niciun scop...fără nicio dorință, mecanic, apatic să nu-mi înghețe iar sufletul...descânt...
GÂNDUL 423: apocalipsă oriunde mă întorc, prin sufletul ăsta ca o odaie bătrânească...totul stă să se destrame...atârnă în câte-un fir de gând...inima ce mai bate, nebună până la schizofrenie, cu speranța că totul e doar un vis...
GÂNDUL 424: sunt cine sunt și nu aș vrea să fiu...
GÂNDUL 425: - Și viața? Da,ea trece...; - Și iubirea? Ea, ea se câstigă...; - Și moartea? Moartea…hmmm, moartea se vine...; - Și-atunci noi? Noi, câte puțin din toate…puțină viață împletită cu nuiele de dragoste, amestecate cu lutul morții, să ne mai ținem, un timp..
GÂNDUL 426: Viața următoare mi-aș dori-o în alb și negru..n-aș mai avea atâtea întrebări și nici atâtea dileme…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu