20.07.2014

GÂNDUL 375: fără niciun rost atâtea cuvinte...atâta zbor înlăuntru, între gratiile astea ruginite, degeaba...

GÂNDUL 376: moliile sunt varianta nereușită, tristă, a magnificilor fluturi, condamnate la sinucidere continuă...cu tenacitatea nezdruncinată de vreun eșec, încearcă să moară, până ce, în cele din urmă, cu primii zori, reușesc...

GÂNDUL 377: cum ar fi, să pot alerga desculță, prin toate sufletele prin care-am trecut, în viața asta?  

GÂNDUL 378: cântă-mi...am obosit să ascult sfârâind tăciunii aproape stinși ai zilelor astea, fără tine...cântă-mi sau plânge-mi..așa cum iți vine..fără note, fără lacrimi..doar din gene sau din degete...cântă-mi! sau plânge-mi! poate așa am să-ți iert toată tăcerea...

GÂNDUL 379: e suficient doar un sărut fluturat, adiat, catifelat, ca să te deturneze dinspre neant...

GÂNDUL 380: mă uit la ceas... a mai trecut o secundă...între ea, și cea de dinainte, am mai trăit o viață....

GÂNDUL 381: de găsit: ziua de ieri, când m-ai iubit de la primul cuvânt, fără să știi cine sunt și cum am apărut spre tine, de nicăieri...de peste tot...

GÂNDUL 382: să nu uit : nimic nu poate măsura o lacrimă...lacrimile au o dimensiune universală...măsoară fix cât un picur de ploaie...

GÂNDUL 383: mulțumescu-ți Doamne, că nu m-ai făcut floare...ce dureri aș fi avut la fiecare înmugurire, la fiecare înflorire...cred că florile plâng tot timpul...durerile înfloririi le bănuiesc a fi atroce...

GÂNDUL 384: seara poemelor șoptite s-a terminat...urmează noaptea jurămintelor false, și a țigărilor fumate pe jumătate...ne grăbim să ardem...

GÂNDUL 385: împreună cu mine, aș fi un întreg ? sau o jumătate mai mare?

GÂNDUL 386: pedepsește-mă: răsucește-ți toate visele în inima mea albastră!

GÂNDUL 387: m-am împrăștiat, bucăți, pe drumul ăsta dintre mine și tine...m-aș aduna, dar îmi place prea mult mirosul de praf...

GÂNDUL 388: fi-ți-aș șoaptă să-mi șoptești cât ți-a fost de dor!

GÂNDUL 389: înnodată, în aripile astea prea mari și prea grele, pe care mi le-ai atârnat pe spatele obosit...

GÂNDUL 390: dorurile-astea necurate, nu le mai spală nicio ploaie! or rămâne de-a pururi așa și le-om duce, flamuri rușinate, spre păstrare în vreun pod, aiurea, din sufletul tău, sau dintr-al meu, amestecate printre săruturi, îmbrățișări de-acum reci sau priviri flamande ...

GÂNDUL 391: știi? mi-e dor să-ți fie dor! așa ziceai...acum, târziu, înțeleg dilema acestei sintagme....

GÂNDUL 392: zâmbesc apatic din toate amintirile..trebuie făcută o corecție majoră...zâmbetul se face antrenând toți mușchii faciali...da, clar...mai am de lucrat...

GÂNDUL 393: haide! pune și tu puțin umărul să scoatem din noroi povestea asta! îi trebuie un final liniștit..suntem condamnați să fim fericiți!

GÂNDUL 394: fă-mă Doamne, ora exactă! de câte ori mă vede, să știe că-l iubesc!

GÂNDUL 395: rugăciune : Te primesc așa cum ești pentru că fiecare rană a ta e o fereastră deschisă prin care voi privi în tine! se spune de o mie de ori pe zi, pe nerăsuflate, până se limpezesc toate gândurile...

GÂNDUL 396: strigă-mă cu primul cuvânt care iți trece acum prin inimă, iți spuneam...și-ai tăcut...

GÂNDUL 397: iar mi-e albastru până la capătul dinpre tine...

GÂNDUL 398: capcane pentru fluturi, case pentru melci calamitați, aripi nepurtate de nimeni, ceață la pachete mici, cât să cuprinzi în căușul palmelor, o ploaie, două...vreo câteva săruturi, de dat pe drum păsărilor ce-ți zboară prin gânduri, îmbrățișări câte poți ține pe umeri...bagaj pentru călătoria spre Niciunde....

GÂNDUL 399: pedeapsă: o mie de vieți, de-aici înainte, să iubești același om! și tot să fie prea puțin...

GÂNDUL 400: mai bate inima mea la tine-n piept? ai întors-o periodic, la 24 de ore, ca în instrucțiuni?