GÂNDUL 144: urmele pașilor mei nu sunt diafane...sunt bolovani colțuroși, în care mi-am lăsat picioarele tăiate, sfâșiate...
GÂNDUL 145: șoptește-mi în note muzicale toate cuvintele tale...scrie-le pe corzile viorilor ce le ai în loc de mâini...cântă-mi...încântă-mi...descântă-mi...
GÂNDUL 146: cum să fac să-mi fluier toate gândurile, în triluri ?
GÂNDUL 147: ferestrele ude de ploaie, îmi distorsionează văzul, îmi creează imagini fantasmagorice...parcă m-am trezit într-un vis nebun, și nu mai știu să mă întorc acasă...
GÂNDUL 148: ochii mei de ceară refuză să mă mai privească în oglindă....
GÂNDUL 149: din cenușa să-mi fac altar îngerilor ce-n zbor mi-au adăstat în inimă, și să mă închin lor până nu mai am aer..și tot e prea puțin!
GÂNDUL 150: zile măsluite...să pot ca-n viața următoare să le trăiesc încă o dată: ziua când te-am cunoscut, ziua când te-am auzit, ziua când te-am șoptit, ziua când te-am respirat, ziua când m-ai mângâiat...da, da...le-am măsluit pe toate...le mai vreau o viata!
GÂNDUL 151: ție, celui de ieri, iți mulțumesc! din lacrima ta am renăscut!
GÂNDUL 152: mi-s amare toate comisurile, dintr-o dată!
GÂNDUL 153: să-mi fac din umbrelă, casă...să mă bată vântul din toate parțile, și să mă plouă toate ploile...să mă SIMT!
GÂNDUL 154: ce de liniște în podul palmei tale!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu