monolog...

GÂNDUL 130: monolog: 
                              - A cui?

                              - A nimănui....

                              - De ce?

                              - Din prea multă dragoste...

                              - Până când?

                              - Niciodată....

                              - Ceva despre tine...

                              - Nechezare de cal sur....

GÂNDUL 131: ambiguitate - rătăcesc în labirintul propriei singurătăți, fără dorințe...

GÂNDUL 132: castelele de nisip se clădesc dimineața, să fie timp ca până seara să ni le bântuie toate decedatele noastre iubiri...

GÂNDUL 133: esența gândirii mele pozitive : NOI!

GÂNDUL 134: harpa îndrăgostită ce sunt, am uitat toate măsurile muzicii tale!

GÂNDUL 135: și s-a oprit sufletul meu din pribegie....

GÂNDUL 136: am visat că dacă-mi smulg inima din piept, și mi-o atârn la vedere, voi deveni copac! fă-mă Doamne copac, să nu mă mai doară lacrima...

GÂNDUL 137: când vine toamna, redevin fântâna din care se adapă toți îngerii însetați de seceta de peste vară...

GÂNDUL 138: la sfârșit, toți suntem curați și la fel : lumânări agățate de inimi...

GÂNDUL 139: e furtună iar.....mi-au luat-o la galop nebun toți caii, în fugă...

GÂNDUL 140: număr stelele cuprinse între cele două emisfere ale sufletului meu: dacă îmi ies cu Toamnă, e semn că-mi voi descătușa visele, prizoniere ale ochilor bolnavi de  infinit...dar dacă-mi ies cu Moarte, voi continua să fiu, ca și până acum, vis încătușat de patima nesfârșitei Toamne, pentru Moarte...

GÂNDUL 141: mi se scutură pleopele de-atâta vânt răbufnind dinlăuntru...

GÂNDUL 142: azi, mă doare clipa...

GÂNDUL 143: mi-e zgâriată retina, pe alocuri, de seceta asta din cuvinte...o ploaie cu vise peste ele, se poate, vă rog?