GANDUL 622: vis: îmi încolţeşte deodată clavicula cu oasele mâinilor tale....altoire forţată, inconştientă...
GANDUL 623: apoi voi măsura distanţa ce mi-a mai rămas până la abrupta, ultimă respiraţie, moment în care voi afla cum să instaurez, pentru următoarea mea existenţă, amnezia, ca stare de fapt...
GANDUL 624: mi se va termina, odată, toată rezerva de clipe, mi se vor toci toate privirile, şi-atunci voi cădea de pe umerii mei, haină prăfuita şi inutilă...abia apoi, sta-vor toate visele indecent de goale în mâinile mele, purificate, spre judecată...
GANDUL 625: simt toamna intrându-mi în degete violent, dintr-o dată...dureros de rece si de rugină...
GANDUL 626: obosească-mi toate dorurile!
GANDUL 627: vis: bătrână dospind la infinit aceeaşi pâine fierbinte, mirosind dumnezeieşte a cald şi a mir...
GANDUL 628: bocet mut e resemnarea florilor ce se trec cuminţi, în linişte, cu capul in pământ...
GANDUL 629: nenăscutelor mele mângâieri: mai rămâneţi un timp cu mine...!
GANDUL 630: cu carnea arsă, de seva asta verticală, curgând spre verde, stau rădăcinile în cenuşa tuturor copacilor ce-au fost si-a celor ce vor fi fiind sa fie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu