duminică, 24 august 2014

24.08.2014

GÂNDUL 601: prizonieră în carnea asta fără nume...

GÂNDUL 602: neinspirată gazdă purtătoare a o mie de gânduri...doar așa poate voi afla mântuirea șînțelegerea ce-mi scapă acum, din prea multă vanitate...de multe ori mă inundă de-a valma, gălăgioase, impudice chiar, nerespectând conveniențele tăcerii...

GÂNDUL 603: face-m-ai Doamne pleoapă peste ochiul lui obosit, să-i ador toate visele și să-i încânt toate cuvintele...!

GÂNDUL 604: înainte de-a dori, trebuie să facem penitență...numai așa dorințele s-ar putea împlini...penitența e suma tuturor canoanelor impuse sau autoimpuse, în vederea limpezirii pentru aflarea candorii...candid fiind, vei putea dori...

GÂNDUL 605: fluturii mei învață să zboare la pas, aliniați unul lângă aripa celuilalt, într-un nor compact, ce zboară geometric corect, întârziind plăcerea zborului apocaliptic pentru momentul  când te vor simți aproape...se vor dezlănțui atunci într-o furtună de culori, într-o zbatere sângerie de aripi, ce-ți vor lăsa pe piele gust de sărut mierit, cast...

GÂNDUL 606: aproximativa mângâiere onirică, din care mă trezesc buimacă, singură și rece...

GÂNDUL 607: am învățat contemplația, și acum parcă ajung mai repede la rădăcina tuturor cuvintelor... feliez cu privirea alcătuirea celor ce mă-nconjoară, gust din plin toate tăcerile, privirile... dialogurile se nasc mai ușor...monologurile sunt mai intense, mai condimentate...mă împac mai ușor cu mine, rezultă deci, că sunt după tiparul pe care mi l-ai lăsat la îndemână, Liniște...

GÂNDUL 608: zorii violenți aduși pe aripi de ploaie turbată, de parcă lumea stătea să se sfârșească, sau să se nască încă o data...nici ea nu mai știa ce vrea...doar plouă în gura mare, trăsnind din toate fulgerele de-odată...


GÂNDUL 609: conservarea momentului cinetic care m-ar putea adăuga ființei tale, trebuie să țină cont de forța cu care mă reinventez în momentul în care inerția zborului e nula....

GÂNDUL 610: balet fără coloană sonoră, imposibil de înțeles uneori, pe care-l fac îngerii în trecerea de pe umerii tăi obosiți, pe umerii mei adormiți...rocada asta dansantăîmi umple sufletul de liniște...




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu