GÂNDUL 561: pe fiecare centimetru pătrat de gând, puțină nemurire presărată cu praf de laic zbor spre nemurire, întru cunoașterea sinelui...
GÂNDUL 562: mi-adorm cu greu, în minte, toate neiubirile astea dureroase, care încep să se descompună şi să-şi lase în urmă plumbul urlând a neputință...
GÂNDUL 563: și peste toate visele adunate de-a valma într-un singur și uriaș coșmar, așterne-ți tu, Tăcere, urletele mute, muribunde, disperate de invazia necuvintelor...cu gura astfel legată cu sârmă ghimpată, cui te mai dai ofrandă, odaliscă obosită? cui?
GÂNDUL 564: nervii ăștia excitați la maxim, cu care ai brodat tot perimetrul ce delimitează spațiul meu, coloidal, de al tău, curgător...
GÂNDUL 565: ochii sfinților, privind rugător şi rotund, perfect potriviți dumnezeirii, îi regăsesc în resemnarea cu care privești în urmă... în tenacitatea automată cu care răscolești în amintiri, după tine, cel ce ți-ai fost...
GÂNDUL 566: dialogul gestic între cele două cuvinte...piesă de teatru complexă, operă de ceasornicar, cu decoruri rocambolești...și care poate ține până la aplauzele de sfârșit de viață...
GÂNDUL 567: puf de păpădie am strâns în privire, să am, spre odihnă, când sufletul greu de gânduri, îmi va cădea în nesomnul etern, mirosind a ambră, din constelația Cuvântului, spre care mă îndrept...
GÂNDUL 568: liniștea asta mirosind totdeauna a moarte...
GÂNDUL 569: stau cu un cuvânt în brațe, și nu mă pot abține să nu cânt! cânt a flori nenăscute, a lacrimi negândite, a zâmbete nesărutate, a inimi neîmblânzite...cânt într-un singur cuvânt: adio!
GÂNDUL 570: și mâine renaștem în alt început...! perpetuă autoflagelare...până la urmă afla-vom poate, rețeta purității iniţiale din care-am evadat cu bună știință...
fotografia apartine bunei mele prietene, Hannelore
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu