GÂNDUL 469: așteptare mută...nici eu nu mai știu ce: să-mi ningă sau să-mi crească frunze? să-mi bată vântul sau să mi se coacă soarele în palme? să-mi crească stele în păr sau să mă inunde comete arzând? aștept mut...aștept greu...aștept ud...aștept adânc, ca-n prima zi a Facerii...cu teamă, dorință și lacrimi...
GÂNDUL 470: fără nicio formă cuvintele-astea, amestecate, alambicate...le pot ține în mână, modela în mii de forme, în speranța că le pot îmblânzi...jonglez cu ele, goale...le mângâi, le sărut...le caut cusur...le-adun la un loc, dorind să se încaiere și să mă scutească de chinul de-a le traduce în flori, sau lacrimi, sau rouă..degeaba...tot despre tine-mi vorbesc...n-am încotro, și iar zâmbesc...
GÂNDUL 471: amare gânduri despre mine, murind în colțul ochiului tău, rece...
GÂNDUL 472: amestecă-mi gândurile cu versurile tale...ar avea consistența curcubeului...
GÂNDUL 473: te-am surprins într-un vis, cum îmi pictai amprentele pe abajurul lămpii la care-ți cânți și descânți cuvintele...
GÂNDUL 474: fiecare bucată din mine poate fi uitată..ochii pot fi uitați...glasul, mâinile, lacrimile toate...râsul și surâsul...n-o să poți însă uita niciodată căldura ce-o simți erupând atunci când îți stau cu inima goală, dinaintea-ți...
GÂNDUL 475: nu mă mai înțeleg deloc cu arderile mele interne; le-am pierdut ritmul...suntem în contratimp..eu vreau să mă odihnesc, leneșă, într-un continuu somn..ele mă răvășesc, îmi fac mersul în buiestru, de parcă-aș fi mâncat jăratec la fiecare masă...vreau să mă legăn într-un vis călduț, catifelat, cu miros de iasomie....iar ele mă aleargă aiurea, în plimbări nesfârșite, prin orașul ăsta pustiu, în care lumea s-a retras la umbră, de căldură, să se topească individual...donez arderi interne nebune, le vrea cineva?
GÂNDUL 476: fă-mă Doamne pian și cântă-ți la clapele mele nemurirea ce-ai împărțit-o haotic copacilor, pământului, apelor...!
GÂNDUL 477: îmi curg zilele-astea fierbinți direct pe șira spinării, și mă aduc în prag de nebunie...mi-e dor de tine, Iarnă! te vreau să-mi fii orice organ intern vei fi vrând să-mi fii!..te las să-mi fii inimă...plămân...numai fie-mi! mă dezintegrează vara asta cenușie, care nu-mi spune nimic...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu