GÂNDUL 439: mausoleul privirilor aruncate pe furis de-a lungul anilor, azi sta sa moara... se cere o renovare generala...
GÂNDUL 440: durerea asta organica a umplerii preaplinului...
GÂNDUL 441: amintirele grele, pe care le ingrop de fiecare data cand imi ies din matca... atatea prohoduri le-am cantat, ca s-au plictisit toti ingerii din ceruri...
GÂNDUL 442: nesperat de usor zborul inceput timid, catre tine...mi-a fost o clipa teama ca va durea...
GÂNDUL 443: din orice punct de vedere, dilemele mele au consistența unui balon de săpun... se pare că lucrurile stau mult mai simplu: exiști, deci respir... am prostul obicei de a complica drumul spre liniște...
GÂNDUL 444: puseuri de panică în momentul când din tăcere se nasc întrebări la care răspunsul întârzie...
GÂNDUL 445: respirația celui pe care îl percepi cu inima... semn că nu-ți mai aparții...
GÂNDUL 446: doza mea de apocalipsă s-a terminat de-acum... am intrat sub incidența fluidă și caldă a viselor împărtășite altfel decât șoptit...
GÂNDUL 447: tehnica uitării se învață pe propria piele, și numai după o prealabilă mare durere ce-ți devastează toate grădinile sufletului...
GÂNDUL 448: de-ar putea privirea mea să cânte în momentul în care se oprește în ochii tăi, mută, tăcerea care m-ar umple ar fi, paradoxal, soprana care se aude în vise, când îngerii cântă...
GÂNDUL 449: încep tot mai des să cred ca paradisul e în fiecare din noi, când nu există putința interacționării cu fantasmele ce ne chinuie în vreun coșmar...
GÂNDUL 450: ascultă-ți numele șoptit de buzele lui! nici măcar Dumnezeu nu respiră mai frumos....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu