GÂNDUL 591: protezare de toamnă, cu ploi reci și frunze ruginite...de-acum se respiră mai bine!
GÂNDUL 592: port în trup, de ceva timp, o altă inimă...aproape Faberge...din email albastru, cu arabescuri fine, argintate, în care ticăie nebunește şi sclerotic un ceas...nu pot nici să respir acum, de teama să nu se spargă...fragilă ca mătasea obținută prin metamorfoza atât de complexă a viermilor dedicați ei....mă doare atâta delicatețe! vreau inima mea de lemn înapoi!
GÂNDUL 593: iată şi ploaia, răvășind frunzele moarte, făcându-le una cu pământul ce stă să se răcească ușor...ploaie tulbure...repede...ce ne-nfășoară buzele întru sărut...
GÂNDUL 594: și ceasul nu mai bate...i-au amorțit toate clipele în ispitele cu care dragostea face apelul de noapte...
GÂNDUL 595: toamna asta ce bate din călcâie, sălbatic, gata s-o ia la trap cu noi cu tot, într-o cavalcadă furtunoasă, amestecându-ne cu glod...cu tunete și cu arbori rătăciți și goi...GÂNDUL 596: ecoul cu care te strig, mi se întoarce cu mâinile goale, legat la gură și orb...nu te știe...nu te vede...nu te aude...
GÂNDUL 597: misteriosul sânge ce-mi colcăie în vene, încearcă să-mi sece de-amintiri tot sistemul nervos periferic care mă intoxicase până la rugă, cu strigatele disperate cu care te chemam...
GÂNDUL 598: ruguri de trandafiri pe care cerul se sinucide cu bună știință, sadic, letargic, nebun de dorința de-a cânta la toți copacii prăvăliți şi despuiați, întinși la picioarele lui...
GÂNDUL 599: iubire cancerigenă și fericire ischiemică...singurele boli ce mi le doresc incurabile, în fișa mea de observații...
GÂNDUL 600: n-o sa fiu niciodată așa cum mă văd ei...sunt cu mult mai frumoasă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu