25.08.2014

GANDUL 611: liniştea asta căpruie, ce-mi coase toate cuvintele la gură, mi le bagă în cămaşa de forţă, şi mă obligă la abstineţa de tine...

GANDUL 612: azi, ploaie artificială cu lacrimi negre, de floarea soarelui prea mult coaptă de vântul ăsta nebun, izbindu-se sinucigaş, în tecile ei amar-nevăzătoare...

GANDUL 613: dăruiesc prea mult, şi primesc prea puţin înapoi..raportul ăsta de forţe după care functionez, mă va doborî într-o zi, şi mă va lăsa mai pustie ca nisipul lăsat în urmă de toate furtunile despărţirilor...

GANDUL 614: îmi intind capcane singură, într-o continuă stare halucinantă, delirium tremens adânc instaurat...gest disperat, autodistrugator, rezultatul ancestralelor păcate pe care se pare că le port în spate...nu mi le mai pot duce singură, şi nici ierta...

GANDUL 615: toţi arborii acestui septembrie ce stă să vină, puşi în genunchi în aerul încremenit ca o respiraţie întreruptă de sincopa unui dor dorind să doară....

GANDUL 616: de tine, cel ce m-ai iubit cândva, pot sa mă mai bucur, tainic, dureros...restul mă moare puţin câte puţin...

GANDUL 617: iubirea? facută din resturi...puţin din inima ei, puţin din inima lui...un grăunte din sufletul fiecăruia...îmbrăţişări, săruturi...şi de restul gânduri care încep cu "dacă" si cu "de ce"...din când in când, răsuflari pierdute, amestecate cu o mână de fluturi nebuni, zburând dureros prin toate ungherele ...până la urmă, un rest...rest de liniştea de până-n ea...rest de visul care se lasă în urmă, neterminat...rest de dorinţe amânate pentru altă viaţă...dacă ai noroc, se întregeşte cu resturile celei care iţi vine în întâmpinare cu un alt suflet bolnav, înjumătăţit la rându-i..."dacă"..."de ce"?

GANDUL 618: îmi stă in inimă un "adio" mare cât golul ce-l simt răscolindu-mă visceral...să-l spun copacilor, frunzelor, soarelui, ochilor, mâinilor, cuvintelor toate...să-l tatuez pe spatele pleoapelor, spre veşnica aducere-aminte şi spre a-mi fi lecţie de cumpătare...

GANDUL 619: mă surprind tot mai des răscolind, mecanic, prin scrumul zâmbetelor îngopate la rădăcina milioanelor de amintiri...

GANDUL 620: cred! vreau! sper!