GÂNDUL 541: înotul ăsta în cristalinul ochiului tău, îmi dă o stare de vertij pe care n-o pot alina decât cu doză dublă de ploaie...
GÂNDUL 542: privesc placid, fără să clipesc, cu un sadism pe care nu-l înțeleg, cum lumina asta de vară se sinucide în ape tulburi...
GÂNDUL 543: mi-aduc raiul din ochi, în inimă, să mă umplu de iertarea ce-mi poate înlocui neiubirea....
GÂNDUL 545: delirul pe care toamna-l sădește în verde, îmi dă o stare de zbor, neînțeleasă de cei din jur...ador cum moare vara asta obsedantă, pe fiecare zi ce trece, cu un sadism adus până la extrem...
GÂNDUL 546: fi-mi-ar inima piatră, să nu mai agonizeze de dor!
GÂNDUL 547: frunze în rigor mortis...miros putred și rece...zilele topite-n noapte...vântul ăsta curat, mirosind a ploaie...toate mi-au lipsit ca aerul pe care acum îl respir în spirale perfecte, pure până la durere...
GÂNDUL 548: odă Toamnei întru-un singur cuvânt: fie-mi! fie-mi mereu, de-a lungul și de-a latul sufletului meu cenușiu, fie-mi deopotrivă respirație și vis, fie-mi zbor și cădere deodată...fie-mi chip și fie-mi mâini...fie-mi ochii ăștia mari și reci..fie-mi!
GÂNDUL 549: grădină de frunze ruginite, fă-mă Doamne, să mă acopăr cu mine însumi la fiecare adiere de vânt...
GÂNDUL 550: azi aș vrea să mă plouă cu nori...să stea ploaia deasupra lor, și să-i privească cum se scurg plumburii, pe pământ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu