GÂNDUL 844: pentru că am lăsat netraversate câmpii întregi de suflete, pe care nu mi-au mai crescut umbrele prelung- rătăcitoare...
GÂNDUL 845: pentru că port nume de îngeri, dar n-am aripi ca ei, nu să zbor, dar să simt măcar cum cresc dinspre mine, aripi de fluture, spre dulce-mbrățișare...
GÂNDUL 846: pentru că orele mele s-au trecut toate-odată, în ziua când ai plecat...când ți-am plecat...și-am rămas îngenuncheată pe veci pe-un soclu destrămat și putred...
GÂNDUL 847: pentru că am cunoscut agonia sufletelor îngemănate, eterogen înălțate în aceleași note grave, înlănțuite spre veșnic, în minunata pierdere de sine...
GÂNDUL 848: pentru că visul mi-a lăsat în trup doar furtună și cenusă, împraștiate până la contopire cu sângele nebun, cu limfa cuminte, cu inima albastră...
GÂNDUL 849: pentru că nu știu să cânt la corzile inimii tale, pe care mi le-ai întins de-a lungul drumului ce-l mărginesc eu cu toate umbrele mele sălbatic prinse-n dans de cenușă...
GÂNDUL 850: pentru că am învățat durerea pe de rost în loc să-nvăț să cânt...
GÂNDUL 851: pentru că mi-am supraviețuit de prea multe ori, mie, cea rătăcitoare prin lacrimi și ploi izvorânde din însăși inima mea, răscolită de semnele de întrebare de la sfârșitul fiecărei nopți căzându-mi de-a dreptul...
GÂNDUL 852: pentru că adulmec cu aceeași însetare și verdele crud al ierbii, și liniștita ninsoare, venite amândouă să-mi aline rănile de peste verile din ce în ce mai secetoase, mai amare...
GÂNDUL 853: pentru că am învățat prea ușor tainicele cotloane ale tăcerii, în care-mi plimb pașii cu consistență constantă de pâslă, fără culoare, fantomatici și reci...
GÂNDUL 854: pentru ca nu știu să reclădesc din plecările-ți reci, palate de cleștar în care s-aștept sărutul ce mă va mântui de nechematele, crude iubiri risipite-n derizoriu...
GÂNDUL 855: pentru că sunt nepregătită pentru-a trăi firesc, liniar și fără culoare...
GÂNDUL 856: pentru că am fost icoana la care-ți plângeau toate clipele fără mine, în bocete lungi, mute de durere...
GÂNDUL 857: pentru că ai schimbat toate formulele mele cuminți, din care erau alcătuite zilele mele, searbăd trecând una după alta, în funebre marșuri grăbite, spre nicăieri...
GÂNDUL 858: pentru că târgul indecent pe care l-am făcut în inconștiența durerii, cu moartea, și-a prelungit, prin neprezentare, termenul cu încă o viață, viața de-apoi...
GÂNDUL 859: pentru că ți-am cunoscut dulceața cuvântului cu care-ai știut să mângâi nopțile în care m-am scăldat, retoric, retrovers, în singuratică întoarcere spre mine...
GÂNDUL 860: pentru că mi-am fost definitiv dezacordată și în atonie profundă, fără putință de-a primi să-mi înmugurească-n liniște, visele discromatice...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu