GANDUL 782: puls împurpurat şi rece, în care fluturii bat aerul fără noimă, cu aripi murinde, amestecându-se-ntr-o singură culoare curgând vâscos, prin venele otrăvite...
GANDUL 783: copil ce-am fost, neom ce m-ai făcut, durere...
GANDUL 784: întârziată fără motiv în diagonala unghiului cald până aproape de fierbere, al umbrei tale în raport cu văzduhul ce-mi scaldă albastru până la pur, ochiul nemărginit de aşteptare...
GANDUL 785: tangoul ce nu l-am dansat niciodată, mă va bântui prin visele seci, până-n cea din urmă viaţă...
GANDUL 786: mă primesc în neştire, tot mai oarbă şi mai apatică, în sufletul deschis până la rece, şi-apoi mă-ntreb cum de-am reuşit sa rămân făr' de mine...unde m-am lăsat?... şi cui?
GANDUL 787: cum adică de ce nu mai zbor? pentru că-s plumb abstract, croit din oase bolnave, şi umplut cu aripe moarte, de îngeri amorfi...
gandul 788: înnodată-n acvatice plante ce-mi cresc din umoarea apoasă a ochiului întârziind tot mai des, în lungul drumului gol...în ultima vreme tot mai gol...
GANDUL 789: amestecată până la limfă cu toate privirile ce mi-au mângâiat la câte un moment dat trecerea şoptită prin umbre...
GANDUL 790: insomniacă arătare, crucificată-n ploaie roşie fără de rost, mi-e inima...dureros mecanism obosit, zbătându-se perpetuu spre ţinerea mea...n-am nicio scuză că-i duc apatic, toată trăirea spre zero...nicio iertare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu