15.09.2014

GÂNDUL 751: când neţesutele pânze de păianjen ce-mi zac în cochilia asta atârnată de capilarele ochiului sfinţit cu privirile tale, mi-alungă din văz toate culorile în afară de una: argintul din tamplă....

GÂNDUL 752: când păşesc pe cioburile notelor muzicale uitate de tine în sărutul sticlos, aruncat într-un colţ al inimii, fisurate şi ea...

GÂNDUL 753: şi-apoi vom păşi eu pe urmele paşilor tăi, tu pe sârmele gândurilor mele puse la dospit...şi vom întelege magia iraţionalului ce ne-a adus unul în faţa celuilalt...

GÂNDUL 754: când realizez că fericirea durează cât un episod inspiraţie - respiraţie...de restul e vrere sau neputinţă...fericirea e respiraţie...e inspiraţia de după respiraţia lui...e respiraţia ta de dupa inspiraţia ce-l face să-ţi fie...atât...

GÂNDUL 755: când mă bucur că nu zbor..n-aş şti cum să mişc aripile altfel decât le mişc acum : în lungul infinit cenuşiu al trupului amorţit...

GÂNDUL 756: când vreau să văd înlăuntru...aici e prea multă lumină...

GÂNDUL 757: când se-accelerează până la gravitaţional respiraţia ce-ţi simte venirea...

GÂNDUL 758: când îţi moare în extaz şi ultimul vis, ce-l păstrai pentru zile negre...şi rămâi desfrunzită si-amară de nu te mai trece nici sângele, căci i-ai răstălmăci formula curgătoare...

GÂNDUL 759: când obscuritatea privirii tale întregi îmboboceşte aiurea-n septembrie ăsta autist, ce-şi vede doar de moartea ruginită si-alunecândă prin frunze...

GÂNDUL 760: când se desfac spre cuvânt de despărţire toate petalele neîmplinitelor îmbrătişări, căzute în arsenicul nopţii de după tine...