GANDUL 691: nu mai e loc pentru mine între zalele lanţului cu care-mi legi cuvintele peste ochi, să nu mai vadă cum le treci pe dinainte...
GANDUL 692: abulică noapte ce se insinuează cu visele reci şi-nţepenite-n balamale... o să-mi înnebunească toate dorinţele...
GANDUL 693: şi când iţi derapează toată fiinţa spre hăurile nebănuite-ale unei chemări, încearcă să te-amâni, pentru înc-un anotimp...limpezit, vei putea alege ce trebuie...
GANDUL 694: popas în inima mea mai fac doar corbii nesătui, în zbor deasupra cuibului ce-ncerc să-l sap în împietrita carne ce-mi bate-n aritmii nătange....
GANDUL 695: umplerea nezborului cu tentatiile colorate-ale unei alte vieti, în care-aş simţi mai cald, mai zâmbet şi mai iubire...
GANDUL 696: cum mi te petrec toate secundele, în continua ta plecare dinspre mine spre tine dăruindu-te până la picătura ce-ţi umple preaplinul!
GANDUL 697: şoaptele ascunse în liniştea cu care-mi brodez ecoul târşiţilor paşi de-a lungul zidurilor ce-mi acoperă nevrednicia...
GANDUL 698: arpegii de pâslă trimise în nopţile reci de toamna mult aşteptată, spre tulburarea cântecului ce-mi erupe dintre coastele seci...
GANDUL 699: mi-e iarăşi înnorată răsuflarea preaplecatelor gânduri, ce-ncerc a le ascunde de sferturile-academice ale întârzierilor ce mi le oferi, nici eu nu mai ştiu de ce...
GANDUL 700: Albul totdeauna rămas neîmbrăţişat de brutalele culori cu care ne-nconjoara toamna...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu