GÂNDUL 772: mă dor zilele în care inima mi-e lăsată în cădere liberă printre degetele răsfirate cu care încerc să-mi strecor cuvintele şi să le separ de muţenia semnelor de întrebare...
GÂNDUL 773: prea multă strălucire în coamele cailor ce-mi calcă în picioare nedormitele vise şi nevisatele nopţi...
GÂNDUL 774: câtă noapte adie-n spatele pleoapelor astea răvăşite si-nnegurate!...câtă respiraţie mi-njunghie plânsul indecent de mut, ce-mi picură lacrimi în toată toxica fiinţă...!
GÂNDUL 775: nevăzătoarele mângâieri, plecate în pribeag alai spre resemnarea încremenită din amputatele îmbrăţişări...
GÂNDUL 776: să fie muzică! tăcerea asta afonă îmi sfâşie toate octavele pe care-mi compuneai simfonicul gând...
GÂNDUL 777: decolorate, aproape străvezii, dimineţile se-nghesuie reci, cadenţat, în gurile hulpave-ale nopţii ce-mi vine din ce în ce mai aproape...
GÂNDUL 778: consistenţa, minerală aproape, a fiecărui sărut dat în vis cu transparentele buze, îngerului fără aripi ce-mi mai adastă trist şi obosit, pe umerii curbi de-atâtea poveri...
GÂNDUL 779: bate-mi toamnă mai cu furie, mai cu ploaie, mai cu vânt, la toate ferestrele ce-mi separă strigătul însângerat de sângele strigând! etern cerc vicios, din care nu mai ştiu cum să scap...
GÂNDUL 780: aş putea să mă reîncep cu un popas prin preaplecatele închinăciuni ce nu le-am ştiut face niciodată...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu