GÂNDUL 742: cum te-aş mai îmbrăţişa, dacă numai fumul ţi-e umbră, şi umbra ţi-e fum?
GÂNDUL 743: veştejit urletul lupilor ce-mi dau târcoale, în aşteptarea îngropăciunii în cuvânt nerostit, neauzit...
GÂNDUL 744: cu ochi de ambră tristă, mă privesc de dincolo de oglindă, rasturnată si redusă la scară, spre imortalizare veşnică în nefiinţă...
GÂNDUL 745: mi-atârn sufletul pe-o coardă putrezită de pian şi-aştept în soarele ăsta bolnav, muribund, necuvânt de la tine...
GÂNDUL 746: şoapte chihlimbarii surprinse la furat de îmbrăţişări albe pentru gânduri negre...
GÂNDUL 747: rătăceşte-mă printre bătăile tale de inimă! lasă-mă uitată acolo...umple-mă cu praful ce-ţi străbate în goană nebună venele sclerozate...aruncă-mă printre cuvintele cu care te joci...pune-mi în dreptul mâinilor moarte, atribute fără-nteles...sărută-mi într-un sfârşit apoteotic, ochii ăştia nedeprinşi cu prea multa lumină...şi-mbrătişează-mă...mult..departe...sus...tot mai sus...până-n inima cerului ce stă să-ţi cadă la picioare, de dor...
GÂNDUL 748: răscolită de ipotetice iubiri până la strepezirea sufletului...
GÂNDUL 749: amarele cupe pline cu dimineţile-nsingurate...
GÂNDUL 750: şi iar nu mai pot, căci zac a tăcere-ntr-un noian de-ntrebări violent născute din neaflatele plăceri interzise...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu