GÂNDUL 833: definiţia oximoronică a toamnei ce ne exploatează simţurile : dulcea- amară acută apatie a sufletelor pregătite să renască din rugină, în următorul anotimp...
GÂNDUL 834: înspăimântatele tainice lumini ce-mi joacă în ochiul dedat culorilor cu de-a plinul, cu preaplinul...cu nemiluita...cu infinitul...
GÂNDUL 835: fă-mă Doamne pământ, ca atunci când voi încerca sa fiu zbor, să pot să umplu tot aerul cu umbra mea nepământeană!
GÂNDUL 836: NIMIC mi-e peste tot...în sufletul sec...în inima departe parcă de trup...în lacrimile- pietre cu care-mi torturez nopţile singure, reci...Nimic mi-e peste tot...doar să întind mâna, şi-l ating...nimic...
GÂNDUL 837: răvăşită de cuvintele tale până la plâns...amforă goală ce-asteaptă-n zadar umplerea cu săruturile din alta lume...din alt vis...din altă viată...
GÂNDUL 838: groaza absenţei ce-ar fi putut sa fie în nenaşterea ipoteticei mângâieri ce ţi-o dedic...
GÂNDUL 839: sufocatele cuvinte de nemărginirea sentimentului ce-l presimt venind dinspre tine...se va-ntâmpla sau nu, să nu-mi pleci!
GÂNDUL 840: vreau să vreau din nou nevrednicia frigului ce-mi bântuia, până la tine, visele toate...
GÂNDUL 841: mai puţină cu mâinile tale...cu imaginarul sărut...cu bănuitele, caldele mângâieri...mai puţină acum, cu tine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu