GÂNDUL 791: cu inima legată-n cămaşă de forţă, îmi pribegesc bătăile-ntr-un singur şi ultim sărut...atât mi-a putut sufletul mut, restul, fi-va tăcerea zgomotoasă din bătăile inimii tale, în aşteptare...
GÂNDUL 792: răscolită de nesaţul cu care privirea descoperă dulceaţa din curgerea secundelor ascunse-n ceasul ce ne masoară trecerea...
GÂNDUL 793: şi-a sunat dintr-odată inima asta a toacă...şi-a chemat pe nimeni, nicicând, la vecernia ultimelor gânduri...dar prea tarziu, tu-mi apuneai deja într-o coastă murindă...
GÂNDUL 794: stare de descompunere în literele amestecate ale cuvintelor de depărţire...
GÂNDUL 795: la cules de silabe amorţite-ntr-un cântec şoptit, glisând uşor între aripi împotmolite-n tăceri...
GÂNDUL 796: şi-aşa ce mi-e iar a spera!...dar cum să o fac, înconjurată fiind de frigul din nemângâierile ce-mi sapă-n vina de-a fi îngropată mereu în aşteptare?
GÂNDUL 797: când mi-ai confundat prima oară inima cu-a ta...şi-apoi ai plecat, grăbit, neînţeles...
GÂNDUL 798: nevăzută, trec de la starea de nimeni spre cea de nicăieri, lăsând în urmă cenuşa mirosind suav, a tămâie proaspăt cristalizată din rană, în apostazie veşnică, incurabilă...
GÂNDUL 799: regretul de-a muri în fiecare ieri, trezită în repetabil mâine însingurat...
GÂNDUL 800: neintenţionatele dureri pe care le provoc în timp ce-mi plouă cu inimi pe mâinile strălucind nebuneşte a dragoste neîmpărtăşită...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu