- viața care ne-nfrunzește, ne ruginește exact când ne dorim mai mult verde, și-apoi murim, îngropați sub mormane de clorofilă otrăvită de zbor nezburat, din care n-am apucat sa visăm mai nimic...
- ambrozia ce-o simt la izvorul lacrimilor, când mi te-amintesc...și-amarul ce-mi rămâne de fiecare dată în urmă, când îmi pălesc visele ce le-am avut...cu tine...
- și-apoi, muzica cu care-mi cuvântai numele...
duse toate...
ramane muzica cu care ma cuvantai. sau ma binecuvantai...?
RăspundețiȘtergere