-2-
inima asta rotundă
din care visele-mi pleacă concentric
direct spre causticele surâsuri
cu care-mi pecetluiești plecările...
plecările astea amare
din care gândurile-și fac zăbală
spre înfrânarea zborului mierit
ce-l visează cu toate visele-deodată...
visele-astea prea lungi-
rafale uscate de toamnă
schizofrenic de rătăcită,
antract al unei ierni
probabil ireal de nebună...
până la epuizarea inimii,
până la tocirea plecărilor,
până la disiparea viselor...
cerc vicios în care pendulez
a nimănui,
abstinentă sau apatică...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu