- pecete de roșu peste sângele curgînd prea curând, prea sărac, spre neființa ce-așteaptă obolul de carne...
- privesc sec, până la demență aproape, chipurile ce-mi trec impasibile, mute și reci pe lângă coasta cu care-mi numeai sufletul " minune ", și-apoi m-amestec în cenușa cu care-ți cerni zăpada tristă, fără-nceput și fără de sfârșit... spre împietrire...
- când cântă inima a zăpadă, de bucuria necuprinsului alb ce-mi doarme în fiecare cuvânt de iubire: alb de îngeri revărsându-se-n visul abia născut... alb de zâmbet pe chipul tău, privindu-mă... alb de degete-mpletite... alb de sărut cald- cuvântător în note cristaline... alb de suflet dansând nebunește pe-o singură notă muzicală: TU...
- alb mai presus de tot şi de toate şi mai presus de alb.. tu ca o intruchipare de alb a iubirii.. tu, regină a solstiţiilor de apus şi răsărit.. mai presus...
RăspundețiȘtergere