- răscolire periodică în groapa din suflet, după infinitul ce-l bănuiesc ascuns pe-acolo, în așteptarea nemuririi trupului muritor... prelungă așteptare finită, dorindu-se fără margini...
- adăpostită sub umbra golgotei răstignirii cuvintelor care mă definesc, de teama ciobirii sufletului de lut ce-l port, de aripi târât, prin colbul anost al Trecerii...
- sihăstria gândurilor, ce comoară omului care știe simți!
- amăgită... cu ploaie neghioabă... de-o iarna improbabil venită, parcă pe furiș...
are şi ploaia rostul ei... spală cerul de praf şi lumea de păcate, recompunând apoi culorile
RăspundețiȘtergere