- spaima pe care mi-o produce capacitatea mea de a-mi presimți angoasele...
- insațiabila dorință de a fi mereu aceeași și mereu alta...măcinare obsedantă, inexplicabilă...
- iubirea e o predică, ce te miruiește cu darul de a-l vedea, și-ți face rozariu din visele toate, rozariu pe care mai apoi, înșiri toate deznădejdile neîmpărtășirii ei... și mori din nou, singur...
- a simți- corvoada inimii de a-mi purta în veșnică penitență, neînțelesele sincope ce mă găsesc în punctul culminant al cunoașterii celor din jur...
- cu vitraliile sufletului în continuă restaurare, în speranța că vor mai străluci măcar o dată...
schimbă meşterul sticlar, dar încearcă şi un alt punct de belvedere asupra soarelui din tine
RăspundețiȘtergere