jurnal, ziua 05,12,2014

- m-am supus tăcerii, și-acum îmi urlă în nemângâieri și-n necuvinte, toate plecările, toate lacrimile, toate numele tale cu care te strigam în vis...

- eu însumi îmi sunt pe dinlăuntrul neîntâmplatelor apusuri, apusul cel mai sec...

- estetica urâtului văzută în cele mai clare oglinzi: ochii mei, din care-ai plecat pentru totdeauna... azi sunt urâtă până la conștiența inconștientă a sufletului sec...

- îngrozitoarea-mi ignoranță a rugăciunii, fi-va-mi iertată... mi-e inima amputată de dor!

- nesătulele oase ce-și cer liniștea...cu ce să le-amăgesc? cu înc-o plecare? 

- cred ca aparțin unor universuri care posedă sisteme de spațiu și de timp diferite... faptul că nu mai pot dori, este o adevărată suferință... asumată...

- fără importanță, azi, cuvintele... ochii, doar, au vorbit!