și te nechem aritimic dintr-un cuvânt subtil
și te nespun în valuri de-ambrozie și mir
și te nedau feroce sărutului dactil
și te nevăd aortic pulsând într-un delir...
și ce povești mă cheamă din amintiri să vin?
și ce îmbrățișări spun iar că ai să-mi vii?
e liniște murindă în haosul divin
în care te-am pierdut, nedragoste să-mi fii!
și neblestem de pustinc sa-mi fii, de căpătâi
și necuvânt de dor întortocheat în suflet
și pauză de înger în visul cel dintâi
și netrezirea ta să-mi țină loc de umblet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu