jurnal, ziua 03,01,2016

și cu ce dor mi-e dor de tine,

și cu ce ploaie-ți ning in vise,

și câte ierni mă vor abține

de la săruturi nepermise...

și cât nezbor grăbit în oase,

și cât surâs amar pe pleoape,

se-ncolăcesc arzând, pe coapse,

să-ți aduc gândul mai aproape,

să-l împletesc în tril de înger

cântând înfrigurat la harpa

născută dintr-un ram de sânger

din care a murit și apa...

și cu ce dor mi-e dor de tine,

și cu ce suflet orb, te caut,

și cum mă dori, de prin retine

și de prin note reci de flaut...