eu am plecat demult înspre pustiu,
cu aripile rătăcind prin vise seci,
am rătăcit abrupt, un zbor să-ți fiu,
dar am sfârșit absurd și gol în șoapte reci,
în șoapte mute, răscusute
și răsucite-acid în triste amintiri,
în necuvinte gri, sau în cucute
băute sec de îngeri la nunta fără miri
și-am căutat Uitare să îți fiu
să nu te doară nevisele pierdute
prin lupanarul gândului pustiu
ce-ți bântuie nelumea-n rime nevăzute
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu