întinde-ți mâinile-a cruce,
dureros de absurd,
apoi închină-te tandru,
mut până la tămâie
și roagă-mă surd
să-nfloresc a spin...
voi renaște-n cenuși străvezii
numai să-ți cânt încă o dată
a inimă
și-apoi să mor iar,
icoană...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu