îți desenez pe față cu ploaie nebună
și iar poveștile-s pierdute în suspine,
și-n picioarele goale
cu care umblu astenic
într-un plie sinistru
într-un plie sinistru
și cu gelznele încremenite nefiresc
a neașteptare și-a nesupunere,
a neașteptare și-a nesupunere,
încerc galopul disperat
al secundelor în clepsidre...
îți desenez pe față cu ploaie acidă
și-apoi
și-apoi
cu vise terminate brusc în embolii,
cu brațele-astea
paralizate-n imbrățișări tardive...
paralizate-n imbrățișări tardive...
și blues-ul e mai negru fără tine
și glasul e mai mut ca noaptea
și toate răspunsurile mor ascetic
în semne de-ntrebare...
o fi iarnă în rai? dar ger, o fi?
și-om sta desculți în zăpezi?
și-om desena pe fețe cu săruturi,
sau cu ploi?
dar lacrimile-or mai durea?
dar muzica ne va mai dansa cumva?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu