de fiecare dată când mă-ntorc din iubiri
sunt mai puțin c-o inimă, dar mai mult cu un dor
sunt mai grea cu un zid reclădit din sfințiri
de trupuri căzute-n păcate ce pururea mor
de fiecare dată când mă-ntorc din iubiri
sunt mai goală de râs, mai moartă de-o mie de ori
sunt un cerc răscolit, destrămat obsesiv în trăiri
ce mă dor până-n zgura amară a topiților sori
din care mă mor repetat, descompus, pân la os
din care mă dor infinte nisipuri ce vor
s-acopere lent, indecent, un trecut canceros
din care-Mi lipsesc mie, elegant, din decor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu