jurnal, ziua 31,08,2015

cu-aripile ascunse-n letargice arcade
de ochi căzând albastru în abisale vise,
mai țes un zbor perpetuu, zbătându-se-n rocade
născute-ntre cuvinte confuze, nepermise.

în marginea oglinzii, un unghi obtuz si negru,
  singur se-nchide-acid pe-o mângâiere tristă
 ca un plie ratat de balerină,-n ritm alegru
de dans nebun, născocit stupid de o artistă 

ce-și bea-n absinturi reci un mucegai de viață
din care nu-i rămâne în gând, decât un strop
de vis rocambolesc, cu ea dansând, paiață
cu aripi dezlânate, donate filantrop.