plouă urlând, pe coapse reci de odalisce
în valuri ne-ntrerupte, și în perpetuu dans,
îmi tatuez pe gânduri calde cicatrice,
și îmi rescriu anost, eternul bun rămas.
am lacrime vorace, căzând flămând în gol,
mi-e visul discromatic, antagonist și surd
am inima căzută, cumva, în cheia sol
și rătăcesc perpetuu prin univers, absurd,
rescriu crochiul amestecat cu ape seci,
născut dintr-un penel îngenuncheat în glod,
mi-s ploile absurde și dezertând pe veci
din gânduri tatuate cu sânge cald, nărod.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu