adună-mi-te de prin umbre,
desparte-mi-te de aripe,
rupe-mi-te de priviri
alungă-mi-te din mângâieri
urăște-mi-te din străfunduri
destramă-mi-te din visele pribege
iubește-mi-te până-n moarte
și-apoi
îngenunchează-mi-te-n amorțitele
priviri nebune,
sau în amorțitele săruturi
însetate
până la limfa...
destramă-mi-te-ntr-o mie de doruri mici
să-mi ajungi în fiecare clipire,
fie-mi de-a pururi
cum mi-ai fost de la-nceput...
inimă,
gând,
respirație...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu