jurnal, ziua 10,08,2015

canon în tu major și trist

cu ploi în umeri și pe chip

cu lacrimi crude de-ametist 

în ochi de daltonist

sărut curat pe chip de nea

cu aripe căzute-n gri
cu ploaia ce tăcut dospea
și-n loc de Tu, e Ea...

Ea, mută ca un clopot surd,
amestecată-n despărțiri
bătea pe-un puls puțin absurd
în ritm stupid și crud

s-or întâlni din nou, cândva
la colț de suflet și de dor
brodând un vis, pe canava,
un zbor, sau altceva...