doar lasă lumina aprinsă
când pleci,
strânge-ți toate îmbrățișările
risipite pe pieptul meu gol și pustiu,
ia-ți cele o mie de sărutări
pe care mi le-ai lăsat pe pernă,
în dulcele somn
de după vis,
ia-ți toate mângâierile
pe care mi le-ai întâmplat
pe sufletul gol, în genunchi...
ia-le pe toate,
lasă-mi pașii dezgoliți
până la os,
dansând haotic
în cenușa privirii
cu care mă îmbrățișezi
pentru ultima oară...
doar lasă lumina aprinsă
de restul,
mor eu singură
și cuminte...
by Vassilis Tangoulis |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu